ALEXANDRU SERES - blog de jurnalist

Comunitatea motocicliştilor bihoreni s-a adunat azi la prânz, în parcarea din spatele statuii M. Eminescu din centrul Oradiei, pentu a participa la campania anti-accident, care s-a desfăşurat simultan în numeroase oraşe ale României.

(mai mult…)

N-aş fi crezut că va muşca cineva, dar s-a întâmplat. Ştirilocale.ro a dat “ştirea” că îmi deschid ziar - fără să observe că era de 1 Aprilie…

(mai mult…)

Este uimitor câtă pasiune a stârnit deja fotoliul de primar al Oradiei, pus în joc la alegerile din 1 iunie. Campania a început demult pe Internet, cu o vehemenţă incredibilă. Mă întreb ce va fi în timpul campaniei oficiale, în mai! Judecând după ce se întâmplă acum, va fi prăpăd.

Forumurile portalurilor de ştiri locale gem de intervenţii, în special pe marginea celor două principale candidaturi: Ilie Bolojan şi Mihai Groza. Să nu creadă cineva că sunt comentarii ale vizitatorilor inocenţi! Se vede de la o poştă că majoritatea sunt făcute de slugi, năimite tocmai pentru a denigra tabăra adversă. Acuzaţiile curg de ambele părţi, scribii se împroaşcă reciproc cu noroi, ce mai, e bătălie pe viaţă şi pe moarte, cu lovituri sub centură şi murdării incredibile.

Cea mai josnică lovitură, dintre cele care mi-au atras atenţia, e cea de pe portalul elnok-ului Kiss, unde Ilie Bolojan e acuzat că unul din oamenii pe care i-a promovat pe vremea când era prefect a dat bolnavilor de diabet insulină expirată (de fapt, care urmează să expire curând). 

Dintre zecile de comentarii postate pe marginea articolului, am reţinut, cu nespus amuzament, unul semnat de Ion Creangă - doar pentru că diferă total de restul abjecţiilor de acolo. Cineva, cu mult spirit (şi aparent fără nicio legătură cu subiectul, dar de fapt anti-PNL şi anti-Bolojan) descrie o zi din viaţa lui Bolojan. Îl redau doar pentru că, scârbit de celelalte comentarii, am senzaţia că în acest fel îmi mai dreg gustul, extrem de amar după lecturarea sutelor de porcării. Doar-doar ne mai descreţim un pic frunţile…

Poveste cu final asteptat
Ion Creanga, joi 09:49, 20. martie 2008.

Se trezeste Bolojan de dimineata din cauza unor zgomote ciudate: se crapa de ziua. O cauta pe nevasta-sa in pat si n-o gaseste: o furase somnul. Se duce la baie si se uita in oglinda, dar oglinda se face tandari: aruncase o privire. Se uita intr-un ciob de oglinda si se vede tot taiat pe fata: il taia o pishare. Pleaca la serviciu si pe drum vede doua tipuri de PENELISTI: unii care scadeau in inaltime (pe aia ii rodeau pantofii) si altii care dispareau pur si simplu (pe aia ii fura peisajul). Ajunge la partid si isi vede toti colegii lipiti de tavan: purtau discutii la nivel inalt. La un moment dat se dezlipesc si cad toti de-odata: cazusera de comun acord. Se enerveaza si pleaca de la partid. Pe drum, il vede pe Lelu Boeriu lipit de asfalt si vreo doi care trageau de el sa-l dezlipeasca: era sarac lipit pamantului. Mai incolo il vede pe Cornel Popa caruia ii cadeau urechile, nasul, ochii: era putred de bogat. Se hotaraste sa se sinucida si se arunca de pe un pod in Cris (nu Adi, riul) ; Crisul se da la o parte si cade pe uscat: nu era in apele lui. Dupa aceea se hotaraste sa se imbete cu Scandic; merge la Astoria, dar intra cu capul taiat in doua: facuse cum il taiase capul. Mai apoi se aude o bubuitura: cazuse seara. Noapte buna penelisti ! Maine o alta poveste de seara !

Dacă n-ar fi de râsu-plânsu, aş mai da câteva citate, dar mă abţin, aşa că dau unul singur, de final, de astă dată pro-Bolojan. E pusă la un comentariu al lui Octavian Bot, frontman-ul PD-L, şi e de toată jena, însă conţine o informaţie de care puţini ştiu: Bot e dator vândut fraţilor Micula, cei mai mari adversari ai PD-L!!!

Bolojan primar!

trifa valeria, miercuri 20:44, 19. martie 2008.

Inca o data dl Bolojan, nu cedati Bot a demonstrat ca este un smecher in urma cu citiva ani ce doreste, sa candideze? ce nu-i convine, tocmai el vorbeste care a primit de la frati… Cine mai da importanta opiniei lui BOT poate corupti din anturajul sau. Distrugetii dle BOLOJAN, oradenii va iubesc si romanii si maghiarii si slovacii.

Ştirile online sunt viitorul presei - o afirmaţie care deja e de domeniul banalităţii. Şi totuşi, Iulian Comănescu, unul dintre cei mai pertinenţi analişti ai media din România, citează pe blogul său Media lui Comănescu un raport al State of the News Media, via Wired, unde se afirmă, potrivit lui Comănescu, că 

“Mult din informaţia colportată on-line este preluată din presa clasică şi reîmpachetată, fiindcă on-line-ul vine cu ştirea după şi nu înaintea televiziunilor specializate şi a ziarelor. Tom Rosenstiel, directorul Proiectului pentru Excelenţă în Jurnalism, editorul studiului, conchide: “Ziarul de după-amiază a renăscut, într-un anume sens, pe internet.””.

Curioasă ştire! Poate că e adevărată, în sensul afirmaţiei “mult din…”, însă informaţia ar fi completă doar cu specificarea faptului că multe dintre site-urile ziarelor din întreaga lume (inclusiv România) postează deja ştirile culese de ziarişti în timp real, înaintea publicării lor în ziarul de a doua zi.

Exemplu personal: Jurnal bihorean, unde sunt redactor-şef, postează pe Bihor Online toate ştirile sale, pe măsură ce ele sunt scrise de ziariştii noştri, devansând în acest fel nu doar presa scrisă, ci şi televiziunea şi radioul (care au emisiuni de ştiri la ore fixe, în timp ce pe portalul nostru de ştiri acestea sunt postate în flux continuu, de dimineaţa până seara). E adevărat, nu mulţi procedează în acest mod - însă acesta e viitorul presei!

Florin Ardelean: Dogmă şi opinie (Istoria presei orădene: 1989-1995); Jurnalism şi tranziţie (Presa scrisă din Bihor: 1996-2000). Editura Universităţii din Oradea, 2007.

Sorţii au vrut ca Florin Ardelean, prozator orădean cu debut veşnic amânat, un adevărat campion al proiectelor editoriale ratate, să bată la porţile afirmării într-un mod cu totul neaşteptat. Ne aflăm în faţa unui caz poate singular, în plan local: debutul editorial al unui om de litere nu cu un produs beletristic, ci cu unul de istorie a presei. Ce poate fi mai prozaic? Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, Florin Ardelean nu debutează cu o carte, ci cu două. Sunt cărţi gemene, care se constituie într-o primă istorie a presei scrise bihorene de după 1989, fiecare dintre ele tratând perioade distincte: „Dogmă şi opinie” e istoria presei orădene între 1989-1995, iar „Jurnalism şi tranziţie” prezintă perioada 1996-2000.
Autorul cărţilor a fost implicat personal în această istorie, ca ziarist, chiar de la începuturile ei, în 1990: mai întâi ca redactor-şef al săptămânalului Gazeta de vest, apoi ca redactor la Noua Gazetă de vest (în paralel cu funcţia de redactor al revistei de cultură Familia), după care au urmat cotidianul Vest şi, în cele din urmă, dezertarea din presa scrisă în televiziune, la TVS, unde este redactor-şef şi în prezent.

Ambiţia lui Florin Ardelean, de care vorbeam la început, aceea de a deveni prozator, s-a împlinit în parte, cu aceste cărţi. Avem de-a face, practic, cu două romane, aproape poliţiste, scrise într-un ritm alert. Cărţile au intrigă, suspans, în acţiunea lor fiind implicate personaje din cele mai diverse, dintre care unele comit chiar şi crime. Jurnalistice, desigur.
Florin Ardelean, acest Hercule Poirot orădean, investighează un caz care, la limită, nu ţine doar de criminalistică, ci ar putea fi considerat chiar unul clinic: presa bihoreană în primii ani de existenţă democratică postrevoluţionară. Autorul analizează patologia acestor ani, cu numeroase simptome maladive, care au produs la rândul lor adevărate psihoze în rândul cititorilor. Sunt trecute în revistă, cu numeroase exemple, derapajele libertăţii de expresie, amatorismul, bătăliile aprige pentru supremaţie, vinovăţiile, eşecurile - dar şi succesele.

Ştiinţă şi esprit de finesse

Rezultat al unei munci temeinice de investigare jurnalistico-judiciară, cele două cărţi sunt pasibile de a stârni patimi şi zgâria orgolii, în această lume a jurnaliştilor, în care profesioniştii coexistă cu veleitarii, iar onestitatea e de multe ori greu de deosebit de interesul meschin. Cărţile pe care le avem în faţă sunt departe de a trece sub tăcere aceste aspecte, uneori ruşinoase pentru o presă care îşi clamează menirea de a servi exclusiv interesele cititorilor. Este şi unul din meritele acestui adevărat roman-fluviu al presei bihorene, Florin Ardelean reuşind, cel mai adesea, să distingă între impostură şi profesionalism, între atitudinea onestă şi cea meschin-interesată, pe baza unor criterii ştiinţifice stricte, dublate de un esprit de finesse remarcabil.

Autorul urmează, într-un mod original, regula de bază a jurnalistului de tip anglo-saxon, conform căreia comentariul este liber, dar faptele sunt sacre. Partea de documentare a cărţilor sale este excepţională, faptele fiind prezentate cu o extraordinară acurateţe. Cele aproape 700 de pagini însumate, cu peste 2000 de note de subsol, reprezintă o muncă titanică. Avem de-a face cu o vastă cercetare, pentru realizarea căreia Florin Ardelean a avut de parcurs un material bibliografic enorm. Nu e puţin lucru să citeşti atâtea cotidiane şi săptămânale, apărute pe parcursul a 11 ani, într-unul din judeţele cele mai prolifice din ţară în privinţa produselor de presă: cu 143 de titluri, Bihorul se află pe locul 3, potrivit clasamentului presei locale şi regionale pentru perioada 1989-1999, alcătuit de Marian Petcu pe baza criteriului numărului de publicaţii apărute. Dacă însumăm doar paginile redacţionale ale ziarelor cercetate, fără cele de reclamă, ajungem la concluzia că autorul a avut de răsfoit nu mai puţin de 10.000 de pagini de ziar. Printre publicaţiile studiate se numără cotidianele Crişana, Jurnalul de dimineaţă, Jurnal bihorean, Vest şi Realitatea bihoreană, precum şi săptămânalele Gazeta de vest, Phoenix, Noua Gazetă de vest, Vest Magazin şi Bihoreanul.

Remarcabil este faptul că, deşi a fost implicat personal în istoria presei bihorene, Florin Ardelean reuşeşte un tur de forţă în privinţa obiectivării – şi aceasta chiar în pofida numeroaselor opinii exprimate. În mod evident, comentariile autorului sunt pe alocuri subiective, însă în privinţa faptelor cititorul avizat nu va reuşi să detecteze aproape nicio omisiune, nicio eludare a unor informaţii importante, care l-ar fi putut pune pe autor într-o lumină devaforabilă.
Desigur, cu privire la propriile odrasle, autorul este mai îngăduitor. Spre exemplu, trecând în revistă efemera existenţă a cotidianului Vest, al cărui redactor-şef a fost între anii 1998-2000, Florin Ardelean pare să vadă mai puţin lipsa de profesionalism, uneori catastrofică, a ziariştilor care au format redacţia acestui cotidian eşuat, care, cu propriile sale cuvinte, “a pornit la drum cu ambiţii nemăsurate”; el aruncă în schimb o mare parte din vina insucesului pe umerii patronului, care nu a fost capabil să susţină din punct de vedere economic cotidianul. De remarcat încă un fapt, peste care autorul trece cu destulă uşurinţă, dar care are cel puţin o valoare anecdotică, dacă nu simbolică pentru destinul ziarului: Vest este, probabil, singurul cotidian din lume care a apărut direct cu numărul doi, numărul unu fiind distribuit, din motive independente de redacţie, doar unui cerc extrem de restrâns de cititori.
Noua Gazetă de vest, o altă odraslă scumpă pentru autor, beneficiază de un spaţiu considerabil, săptămânalul care a avut un impact mai degrabă minor în viaţa urbei ocupând cam acelaşi spaţiu în economia cărţii ca şi oricare din cotidianele analizate, infinit mai prezente în viaţa bihorenilor, atât prin tiraje, cât şi prin influenţa asupra vieţii sociale şi politice a judeţului.

În privinţa ziarelor în care nu a fost implicat, Florin Ardelean adoptă o atitudine necruţătoare, de chirurg. El urmăreşte extrem de critic atât parcursul fostului organ al PCR, Crişana, care după revoluţie nu reuşeşte să se transforme într-un ziar cu adevărat independent, cât şi cel al noilor ziare, Jurnalul de dimineaţă sau Jurnal bihorean, care se luptă din greu pentru supremaţie pe piaţa presei orădene. Practic, primul volum al acestei istorii, “Dogmă şi opinie”, este dedicat în mare parte acestor trei cotidiane, dintre care Jurnalul de dimineaţă şi Jurnal bihorean sunt urmărite pe dificilul traseu parcurs de la amatorism la profesionalism, iar în cazul Crişanei sunt analizate cu un ochi extrem de vigilent disfuncţiile provocate de moştenirea grea a trecutului. În privinţa evoluţiei acestui din urmă cotidian, Ardelean remarcă două neajunsuri majore, care au determinat, în bună măsură, declinul său: faptul că era legat prin prea multe fire de vechile structuri şi, totodată, frâna pe care a constituit-o mentalitatea ziariştilor, în mare parte aceiaşi şi după Revoluţie, ei manifestând în libertate aceeaşi obedienţă faţă de stăpânii zilei pe care erau nevoiţi s-o arate în timpul dictaturii. În cazul Jurnalului de dimineaţă este remarcată şi subliniată în special alunecarea spre tabloid, spre presa de scandal, câtă vreme la Jurnal bihorean predomină, în ochii autorului, aspiraţia permanentă spre profesionalizare, spre atingerea unui statut de credibilitate şi seriozitate. Dar, desigur, nici acest din urmă ziar nu este iertat, Florin Ardelean detectând toate neajunsurile, toate crizele prin care a trecut Jurnal bihorean, subliniindu-i, pe bună dreptate, atât succesele, cât şi excesele.

A doua carte, „Jurnalism şi tranziţie”, care urmăreşte destinele presei bihorene până în anul 2000, e marcată tocmai de cuvântul din titlul ei: tranziţia. Ca şi societatea românească, presa bihoreană a celei de-a doua jumătăţi a deceniului nouă este traversată de crize de creştere, care provoacă derapaje şi, pe alocuri, eşuări. Alternanţa la putere din 1996 determină reacţii dintre cele mai diferite în presa locală - şi chiar repoziţionări pe piaţă. Scandalurile din sânul CDR, ultima mineriadă sau războiul din fosta Iugoslavie sunt tot atâtea teste pe care cotidianele le au de trecut, cu mai mult sau mai puţin succes. Noii veniţi în presă, Jurnalul de dimineaţă şi în special Jurnal bihorean se remarcă prin jurnalismul de investigaţie. A venit „Vremea marilor anchete de presă”, constată autorul, nesfiindu-se însă, în următorul capitol, să treacă în revistă şi patologiile acestui tip de jurnalism. Ca spre finalul cărţii, să remarce zorii unuia din cele mai importante fenomene care au schimbat radical modul în care se face presă în România: trustizarea.

Sare şi piper

Farmecul deosebit al acestor două cărţi, alături de evocarea foarte vie, plastică, a unor fapte de arme peste care s-a aşezat praful, este dat de comentariile care însoţesc lunga înşiruire de întâmplări. Inventivitatea lexicală a lui Florin Ardelean, imaginaţia sa verbală debordantă produc caracterizări memorabile, care dau forţă punctelor sale de vedere. Iată, ca singur exemplu, câteva fragmente din descrierea presei de elan, caracteristică primei perioade a anilor 90: „Presa de elan a acreditat jurnalistul-taumaturg, şamanul, predicatorul clarvăzător (…). Redacţia era o şcoală şi un templu, un amfiteatru şi un altar – o casă a miracolelor. Asemenea lui Moise, cel care şi-a condus poporul prin Pustie, spre Ţara Făgăduinţei, gazetarii noii libertăţi de expresie aveau misia de-a călăuzi neamul dinspre grozăviile Leviathanului spre Elizeul democraţiilor funcţionale (…). Editorialul a devenit chiar predica, iar prima pagină o continuare modernă a Pildelor biblice. Ziarul a acreditat jurnalismul, şi în România, ca fiind mitologia modernităţii, cea de-a cincea Evanghelie, dar una pe dos. (…) Noul evanghelist, ziaristul, nu căuta şi nu relata faptele unui alt Mântuitor, ci pe acelea sadice, frisonante, dat atât de bine vândute ale violatorului, tâlharului, asasinului, trădătorului. Păcatul îşi găsise în sfârşit exploratorul de geniu, confidentul din interes şi scenaristul insaţiabil.”

Chiar dacă numeroasele figuri de stil, năvalnice, debordând de expresivitate, încalcă adesea graniţele obiectivităţii, trebuie spus din capul locului că opiniile, cele mai multe foarte bine argumentate şi extrem de pertinente, pe care le exprimă autorul fac, până la urmă, sarea şi piperul cărţilor. Fără ele, nu numai că această istorie a presei bihorene, întinsă pe două volume, n-ar fi fost decât o înşiruire seacă de fapte, dar n-am mai fi avut după lectură decât o idee destul de vagă despre ce a însemnat presa acelor ani. Fără o valorizare a faptelor, orice istorie nu este decât un inventar scriptic.

Una din scăpările autorului mi se pare a fi lipsa unei definiri clare a “angajamentului” presei locale. Ziarelor li se reproşează în permanenţă partis-pris-urile, cel mai adesea de natură politică, fără însă a se sublinia în mod limpede diferenţa între ziarele care în care opiniile politice sunt exprimate în cadrul ştirilor, deformându-le sensul, şi cele care fac separaţia netă dintre ştire şi comentariu, străduindu-se să informeze corect. Băgându-le în aceeaşi oală şi trăgând concluzia generalizatoare că presa este angajată politic, autorul face greşeala de a confunda exprimarea liberă a opiniilor individuale ale ziariştilor cu poziţia programatică a ziarului. Nu e foarte clară distincţia între ziarele care manipulează cititorul, prezentând ştirile cu comentarii, gata mestecate (şi, foarte grav, omiţând în mod tendenţios acele ştiri care contrazic poziţia lor) şi acele ziare care prezintă ştirile cu obiectivitate, fără omiterea celor care nu convin opiniilor membrilor redacţiei. Tocmai din acest motiv, mai ales în privinţa primului volum, “Dogmă şi opinie”, mi s-ar fi părut importantă această distincţie, mai ales că ea ar fi departajat ziarele dogmatice, care sunt angajate ideologic, de cele în care exprimarea liberă a opiniilor este rezultatul firesc al exerciţiului democratic.

O altă greşeală, frecventă şi în presă, este generalizarea. Fără nuanţările, obligatorii, concluziile lucrării, exprimate extrem de tranşant, suferă de o sentenţiozitate pe-alocuri dăunătoare. Iată, spre exemplu, ce ne spune autorul, în concluziile sale despre anul 2000: “Presa nu mai are drept obiectiv informarea cititorului, ci realizarea unor jocuri câştigătoare, pe care le manevrează finanţatorii din media.” Ceea ce nu e doar inexact, dar şi nedrept faţă de ziariştii, indiferent de care parte a baricadei, care s-au străduit să-şi facă meseria cu onestitate chiar şi în condiţiile vitrege de la sfârşitul mileniului doi.

Florin Ardelean s-a confruntat cu o misiune imposibilă: realizarea unui tablou al presei bihorene din răstimpul a 11 ani, în care au avut loc atâtea întâmplări mediatice, au apărut atâtea personaje noi, cu nenumărate conflicte şi, uneori, deznodăminte dramatice, încât chiar şi cel mai versat prozator ar fi avut de întâmpinat greutăţi insurmontabile. Putem spune că, beneficiind de rezistenţa de hamal şi încăpăţânarea de catâr a lui Florin Ardelean, această misiune imposibilă a fost dusă la bun sfârşit, rezultând o analiză a presei bihorene post-revoluţionare deosebit de valoroasă, care cu greu ar putea fi depăşită – presupunând că s-ar mai găsi vreun inconştient care să purceadă la o asemenea întreprindere.

DESPRE CARTE
@ Prima istorie a presei locale - Jurnal bihorean, Bihor Online
@ Misiune imposibilă I şi II - Realitatea bihoreană
@ Prima istorie a presei bihorene - Crişana
@ Greieri şi păpădii - Blogul lui Octavian Blaga

PROZA LUI FLORIN ARDELEAN
@ Trei schiţe erotice - Revista Familia
@ Punctul G al prozei erotice - Artă şi meserie (arhivă articole)

Ziariştii orădeni au toate motivele să tremure ca varga: vor fi daţi în vileag, cu toate “matrapazlâcurile” lor, săvârşite între 1989-2000! Nu e vorba de un nou Armaghedon al presei bihorene, ci de două cărţi, ce vor fi lansate marţi, 12 iunie, la ora 18, în sala mare a Primăriei Oradea: Dogmă şi opinie (Istoria presei orădene 1989-1995) şi Jurnalism şi tranziţie (Presa scrisă din Bihor 1996-2000), scrise de Florin Ardelean, lector la Facultatea de Ştiinţe Politice şi ale Comunicării din cadrul Universităţii orădene.

Avem de-a face, practic cu două romane, aproape poliţiste, scrise într-un ritm alert.. Cărţile au intrigă, suspans, în acţiunea lor fiind implicate personaje bine conturate, dintre care unele comit chiar şi crime. Jurnalistice, desigur.

Florin Ardelean, acest Hercule Poirot orădean, investighează un caz care ar putea fi chiar unul clinic: patologia presei bihorene, cu simptome maladive care au produs la rândul lor adevărate psihoze în rândul cititorilor. Aceştia au devenit dependenţi de presă, nu rare fiind situaţiile când au trebuit internaţi pentru dezintoxicare…
Dacă nu sunt scandaloase, fiind rezultatul unei munci temeinice de investigare jurnalistico-judiciară, cele două cărţi vor face, cu siguranţă, obiectul unui adevărat scandal de presă…

Înapoi la pagina principală

Lupta pentru titulatura Adevarul a facut prima victima. Cotidianul Adevarul de Cluj a aruncat prosopul, recunoscandu-se invins de Adevarul bucurestean, care a dat in judecata toate ziarele locale care folosesc acest nume.
Nici nu a inceput bine, si batalia pentru titulatura Adevarul are deja un invins. Ilie Calian, redactorul-sef al cotidianului Adevarul de Cluj, a renuntat la lupta pentru titlu, dupa consultarea mai multor avocati. Mi s-a spus ca sansele noastre de a castiga procesul sunt sub 50%, mi-a marturisit Ilie Calian, fiind de parere ca in aceste conditii lupta pentru pastrarea numelui ziarului nu are rost. Intrebat daca prin schimbarea numelui nu se da implicit castig de cauza in procesul intentat de SC Adevarul SA ziarului sau, Ilie Calian a admis ca s-a inteles cu Razvan Corneteanu, directorul holdingului bucurestean, care va renunta la proces, cu conditia schimbarii numelui publicatiei clujene.

Trustul de presa bucurestean a dat recent in judecata toate ziarele locale care au in titlu cuvantul Adevarul - in Arad, Cluj, Harghita si Vaslui. Adevarul bucurestean le acuza ca aduc prejudicii marcii prin folosirea fara drept a titulaturii. Sumele cerute acestor ziare (de la 200.000 la 1.000.000 euro) arata ca cei de la Adevarul de Bucuresti incearca sa se salveze din situatia economica disperata in care se afla, uzand de dreptul de proprietate asupra marcii. Acesta a fost dobandit in 1992, prin inregistrarea la OSIM a unui substantiv comun ca marca.

Adevarul de Arad face parte din trustul de presa Inform Media si este cotidianul local cu cel mai mare tiraj auditat BRAT din tara (25.000 exemplare), mai mare chiar decat cel al Adevarului de Bucuresti, al carui tiraj a scazut vertiginos in ultimii doi ani.
Argumentele impotriva actiunii Adevarului de Bucuresti sunt multiple. Exista si un precedent in domeniu, cel al Jurnalului National, caruia i s-a refuzat inregistrarea marcii Jurnalul, pe motiv ca este un substantiv comun, ce nu poate fi insusit de o societate comerciala. Datorita acestui fapt, in Romania exista in mod legal numeroase ziare locale ce poarta in titlu cuvantul Jurnal.

PS: In ultimul moment, primesc o informatie, neconfirmata inca: e posibil ca Adevarul de Cluj sa se fi razgandit si sa ramana, totusi, pe metereze…

La Arad, a inceput procesul intentat de SC Adevarul SA ziarului Adevarul de Arad, acuzat ca foloseste fara drept acest nume. Trustul de presa bucurestean a dat recent in judecata toate ziarele locale care au in titlu cuvantul Adevarul.
Arad - Prima infatisare in procesul intentat de Adevarul de Bucuresti a avut loc ieri, 15 martie, la Tribunalul Arad.
„Adevarul de Arad” a fost dat in judecata pentru ca foloseste numele „Adevarul”, nume inregistrat la OSIM de Adevarul de Bucuresti in 1992, cu toate ca Adevarul de Arad a aparut pe piata inca din decembrie 1989 si a tiparit fara intrerupere de atunci. Ieri, la Tribunalul Arad a avut loc prima infatisare in procesul intentat de bucuresteni.
„La prima infatisare s-a pus in discutie competenta Sectiei Comerciale sau a Sectiei Civile a Tribunalului. Maine (astazi - n.r.), instanta se va pronunta daca procesul va ramane sa se judece la Sectia Comerciala sau daca dosarul va fi trimis spre judecare Sectiei Civile. Adevarul de Bucuresti cere societatii Inform Media despagubiri de un milion de euro pentru ca ar fi folosit ilegal numele „adevarul”, ceea ce nu este adevarat, pentru ca noi folosim acest nume din 1990”, sustine avocatul Inform Media, Bogdan Panduru.

Precedentul a fost creat
Adevarul de Arad nu este singurul ziar chemat in judecata de catre SC Adevarul SA Bucuresti. Alte trei ziare locale au fost si ele tarate in tribunale pentru ca poarta acelasi nume. In toate cazurile, pe rolul instantelor de judecata se judeca doua procese: procesul de fond si cererea de Ordonanta Presedintiala pentru incetarea imediata a folosirii numelui „adevarul” de catre ziarele „Adevarul” tiparite la Arad, Cluj, Harghita si Vaslui.
„Pe 5 aprilie avem termen pentru solutionarea cererii de Ordonanta Presedintiala, cerere promovata tot de Adevarul de Bucuresti si in care se solicita interzicerea folosirii numelui de „Adevarul” pana la solutionarea procesului principal. Ar fi vorba de o masura provizorie care ne-ar putea, desigur, afecta”, a punctat Bogdan Panduru.
Avocatul Inform Media sustine insa faptul ca doua tribunale, Tribunalul Harghita si Tribunalul Covasna au respins deja cererile de promovare a Ordonantei Presedintiale impotriva ziarelor Adevarul de Harghita si Adevarul Covasnei, precedentul fiind, ca atare, creat.
Revenind la procese, astazi Tribunalul Arad va decide care dintre sectii este competenta in a solutiona procesul pe fond, in timp ce pe 5 aprilie se va da sentinta in cazul cererii de Ordonanta Presedintiala.

In timp ce conducerea ziarului il arunca peste bord, Mircea Dinescu negociaza cu Dinu Patriciu cumpararea unor actiuni la Adevarul.
Conducerea trustului Adevarul a hotarit eliminarea lui Mircea Dinescu din activitatile editoriale, informeaza Cotidianul. L-am informat inca de alaltaieri si pe actionarul Dinu Patriciu despre hotarare, iar acesta nu se amesteca in politica editoriala, a explicat pentru NewsIn Razvan Corneteanu, directorul SC Adevarul SA.
Adevarul a reziliat contractul cu Mircea Dinescu dupa ce poetul a anuntat ca negociaza pentru 9% din actiunile trustului si implicarea lui in linia editoriala a cotidianului.

Sunt in discutii cu Dinu Patriciu, nu cu angajatii ziarului, a declarat pentru NewsIn Mircea Dinescu, confirmind totodata incetarea colaborarii cu ziarul. Mircea Dinescu a anuntat saptamina trecuta intreruperea colaborarii cu Adevarul.
Dinescu a declarat luni ca se afla in negocieri cu Dinu Patriciu pentru preluarea a 8-9% din actiunile holdingului de presa. Ma voi implica in linia ziarului in calitate dubla, ca jurnalist si ca actionar. Voi avea astfel un cuvant de spus, a declarat el.

Mircea Dinescu este actionar si la grupul de presa Satiricon, unde este actionar minoritar. Satiricon (cu publicatiile Dilema Veche, Plai cu boi, Romania literara) face parte din Adevarul Holding, alături de ziarele Adevarul si Averea.

Cotidianul Romania libera se innoieste, aparand, incepand de azi, intr-o noua formula grafica si editoriala.Era si timpul!

Din 12 martie, Romania libera apare intr-o forma noua, moderna. Pe langa forma grafica imbunatatita radical, cotidianul contine mai multe pagini, o gama mai diversa de teme, mai multe informatii utile. Printre noutati se numara si un supliment dedicat exclusiv anunturilor de mica publicitate, care va va usura lectura.
Galeria de editorialisti ai Romaniei libere se imbogateste cu patru comentatori reputati: Schlomo Ben Ani (diplomat si istoric, fost ministru de Externe al Israelului), Dominique Moïsi (Fondator si consultant principal al Institutului Francez de Relatii Internationale), Jeffrey Sachs (unul dintre cei mai reputati economisti ai lumii ) si Joseph. E. Stieglitz (laureat al Premiului Nobel pentru economie), care vor scrie in exclusivitate pentru cotidianul Romania libera.
Scopul noului format este sa ajute cititorul sa navigheze cu usurinta in interiorul publicatiei. Cele 4 caiete ale ziarului, precum si sectiunile sunt clar si corect semnalizate, ceea ce ajuta cititorul sa stie unde se afla si ce va gasi in fiecare.
Noua structura si noul concept grafic ale Romaniei libere au la baza un nou concept editorial. „Nu am avut nici o clipa in intentie un demers calofil, nu am urmarit sa cream un produs de presa mai frumos si atat, ci am dorit sa realizam o combinatie armonioasa de functional si estetic. Scopul nostru a fost sa-l ajutam pe cititor sa-si ia rapid informatia de care are nevoie si sa facem ca Romania libera sa fie o experienta placuta atat pentru cititorii sai loiali, cat si pentru cititorii care vor face acum din Romania libera ziarul lor preferat”, se spune in prezentarea noului format de catre echipa cotidianului. „Obiectivul Romaniei libere este sa dea deoparte pojghita superficiala a evenimentelor, sa intre in miezul stirilor, sa le disece cu instrumentele adecvate intelegerii acestora.”

Bucurestenii vor sa le fure aradenilor Adevarul! Nu e o stire de scandal; e adevarul gol-golut. Cotidianului Adevarul din Bucuresti i s-a pus pata pe toate cotidianele locale ce poarta in titlu cuvantul Adevarul, dandu-le in judecata pentru port ilegal de nume…
In tara exista patru publicatii locale care poarta in titlu cuvantul Adevarul: la Arad, Cluj, Vaslui si in Covasna. Unele din ele (Adevarul de Arad si Adevarul de Cluj) au aparut inaintea Adevarului de Bucuresti, in 23 decembrie 1989. Cu toate acestea, Consiliul de administratie al cotidianului national Adevarul le-a dat in judecata, pentru folosirea marcii fara acordul SC Adevarul SA, in baza faptului ca marca Adevarul este proprietatea trustului bucurestean, fiind inregistrata la OSIM in 1992.

Vor sa-si scoata parleala
Adevarul de Arad este cotidianul local cu cel mai mare tiraj auditat BRAT din tara (25.000 exemplare). Confruntat cu o situatie financiara dificila, datorata scaderii vertiginoase a tirajului (de la peste 100.000 exemplare la inceputul anului 2005, la 25.000 spre sfarsitul lui 2006), Adevarul bucurestean acuza ziarele locale ce au in titlu cuvantul Adevarul ca aduc prejudicii marcii prin folosirea fara drept a titulaturii. Sumele cerute acestor ziare (de la 200.000 la 1.000.000 euro) arata ca cei de la Adevarul de Bucuresti incearca cu disperare sa-si scoata parleala, uzand de dreptul de proprietate asupra marcii, dobandit in mod ciudat prin inregistrarea unui substantiv comun ca marca.

Un precedent incurajator
Adevarul Covasnei a fost chemat pe data de 8 martie la Tribunalul Covasna, unde SC Adevarul SA Bucuresti a solicitat ordonanta presedintiala pentru incetarea imediata a folosirii cuvantului „adevarul” in denumirea publicatiei covasnene, precum si 10.000 de euro pentru fiecare zi de intarziere in cazul in care ar avea castig de cauza iar cei de la Adevarul Covasnei nu ar respecta decizia instantei. Presedintele tribunalului a refuzat insa eliberarea ordonantei, creand un precedent ce ar putea fi folosit si de celelalte publicatii aflate in aceasta situatie. In cazul Adevarului de Arad, luarea unei decizii de eliberare a ordonantei presedintiale a fost amanata in data de 9 martie pentru luna aprilie.

Cuvant din DEX, marca inregistrata?
Conform unei stiri AMOS News, redactorul-sef al Adevarul Covasnei, Doru Feldiorean a argumentat in felul urmator pozitia sa in aceasta chestiune: „Adevarul” este un cuvant ce apartine limbii romane si DEX-ului, nicidecum unei societati comerciale. „Adevarul” e o marca diferita de un cuvant; i-as intreba pe cei din consiliul de administratie ai cotidianului Adevarul de ce au mai simtit nevoia sa inregistreze ca marca Adevarul literar si artistic si Adevarul Economic daca erau convinsi ca detin monopol asupra cuvantului „adevarul”? Astfel, i-am putea foarte bine indemna pe toti cetatenii Romaniei sa nu mai foloseasca acest cuvant, pentru ca e o marca inregistrata”.
Argumentele impotriva actiunii Adevarului de Bucuresti sunt multiple. Exista si un precedent in domeniu, cel al Jurnalului National, caruia i s-a refuzat inregistrarea marcii Jurnalul, pe motiv ca este un substantiv comun, ce nu poate fi insusit de o societate comerciala. Datorita acestui fapt, in Romania exista in mod legal numeroase ziare locale ce poarta in titlu cuvantul Jurnal.

Zilele trecute am avut onoarea sa particip la Congresul Ziarelor Europene, care s-a desfasurat la Viena, intre 4-6 martie 2007. Pentru moment, o dare de seama, cu promisiunea ca voi reveni, cu impresii personale si chestii de culise…

Peste 600 de ziaristi din toate tarile Europei au participat la inceputul acestei luni la Congresul Ziarelor Europene - European Newspaper Congress, care s-a desfasurat intre 4 - 6 martie, in superba sala de bal a Primariei Vienei. Ziarele trustului de presa Inform Media au fost reprezentate de Alexandru Seres, redactor-sef si editor coordonator pentru cotidianele Jurnal bihorean (Oradea), Adevarul de Arad, Cuvantul liber (Deva) si Timpul (Resita). Din Romania au mai participat ziaristi si editori din Timisoara (Agenda), Brasov (Gazeta de Transilvania) si Bucuresti (trustul Ringier).
Editia din acest an a Congresului a fost dedicata noilor concepte de design si tendintelor actuale din mass-media scrisa. In cadrul lucrarilor au fost anuntati si castigatorii celei de-a opta editii a Premiilor Ziarelor Europene – European Newspaper Award.

Concepte noi in presa scrisa europeana
Cele mai interesante probleme dezbatute in cadrul congresului s-au referit la schimbarile prin care trece presa din Europa, confruntata cu provocarile Internetului si televiziunii. Solutiile gasite la aceste provocari au fost tabloidizarea a tot mai multe ziare de tip traditional (texte mai scurte, fotografii mai mari si mai atractive), precum si utilizarea unor concepte jurnalistice moderne, care il implica pe cititor in rezolvarea problemelor comunitatii (cititorul-reporter, forumurile civice).

De un deosebit interes s-a bucurat prezentarea conceptului inovativ al forumului civic, introdus pentru prima oara in Europa de cotidianul Vorarlberger Nachrichten din Austria. Christian Ortner, redactorul-sef al cotidianului care a primit din partea Asociatiei Mondiale a Ziarelor titlul de Ziarul Anului 2006, a prezentat acest concept, bazat pe implicarea membrilor comunitatii in dezbaterea si solutionarea diverselor probleme locale.

Christian Ortner (stanga) prezinta conceptul inovator de forum civic (Foto: Alexandru Seres)

Forumul civic se defasoară prin e-mail, ziarul asumandu-si rolul de moderator si, in acelasi timp, de interfata cu institutiile locale, responsabile de rezolvarea acestor probleme. De altfel, acest concept, numit burgerforum (forum civic), a fost introdus recent la toate ziarele trustului Inform Media.

Cele mai bune ziare
In cadrul congresului au fost anuntate si premiile de excelenta acordate unor ziare din Europa. Iata castigatorii celor mai importante premii:

- De Morgen - Belgia (categoria cotidiane nationale)
- Bergens Tidende - Norvegia (categoria cotidiane regionale)
- Hufvudstadsbladet - Finlanda (categoria cotidiane locale)
- 24sata - Croatia (categoria nou-veniti)
- Expresso - Portugalia (categoria saptamanale)
- Superdeporte - Spania (ziar de sport - premiul special al juriului)

Au mai fost acordate numeroase alte premii, dintre care mentionam cel primit de Vorarlberger Nachrichten, pentru pentru inovatie in presa. De asemenea, dintre ziarele romanesti a fost premiat cotidianul Adevarul, pentru utilizarea caracterelor tipografice.

Gala premiilor de excelenta, in superba sala de bal a Primariei vieneze. (Foto: Alexandru Seres)

Vezi si site-ul oficial al Congresului la http://www.newspaper-congress.eu, cu multe fotografii