ALEXANDRU SERES - blog de jurnalist

Aveţi mai jos două tramvaie - primul e celebrul deja Siemens (foto: H.C.), care circulă de mâine în Oradea, cel de-al doilea e din Nisa (foto: R.B.). Găsiţi cel puţin 2 deosebiri între cele două tramvaie!

Am văzut la Orădeanul (ăla cu Mintea Ardealului…) şi mă grăbesc să dau mai departe, în loc de poveste de seară: Oviman şi Sebman, doi supereroi, sar în ajutorul Primăriei, pe care o salvează - original - de un monstru. Ghici ciupercă… (click pe poză pt. toată povestea)

OPINIA LUI SERES 

Oricine om de bună credinţă s-a putut convinge până acum, cu vârf şi îndesat, de nemernicia unora dintre aleşii neamului, fie că aceştia sunt parlamentari, consilieri locali sau judeţeni. Opinia publică, defavorabilă în general tagmei politicienilor, condamnă actele lor egoiste, săvârşite aproape exclusiv în propriul interes, ignorând aproape în totalitate interesele populaţiei. Însă cu atât rămânem - cu oprobriul public şi, eventual, sancţionarea, odată la patru ani, a politicienilor lipsiţi de responsabilitate şi cod moral.

(mai mult…)

Cei care credeau că am murit jurnalistic, după ce mi-am dat demisia, pot să plângă acum de ciudă. Atâta lume m-a tot întrebat ce fac, dacă mă angajez la alt trust de presă, dacă îmi fac ziar etc., încât, enervat la culme de atâtea tracasări, m-am decis: o dau dracului de online şi deschid un ziar!

Luaţi-o aşa cum e, aţi citit bine. Amănunte, cu altă ocazie, aşa că nu mă sunaţi, nu-mi trimiteţi e-mailuri: nu răspund! (sunt prea ocupat cu deschiderea ziarului)

LATER EDIT: Am deschis ziarul! Nu am găsit însă nimic demn de atenţie, aşa că l-am închis.

Plimbându-te prin oraş, te opreşti la o cafea, îţi aprinzi tacticos o ţigară şi deschizi ziarul. Mici plăceri cotidiene, într-un oraş al cărui parfum de odinioară e doar o vagă amintire.

Viaţa s-a schimbat parcă de la o zi la alta. În iureşul cotidian, te opreşti într-un local, cauţi locul pentru fumători, comanzi o cafea (scurtă? lungă? cu lapte? fără?), îţi aprinzi o ţigară slim (Kent Nanotek) şi pui tacticos laptop-ul pe masă. Click! şi eşti conectat la întreaga lume.

A, cu condiţia să te afli într-un local cu hotspot.

Pentru amatorii de cafea + răsfoirea Internetului şi verificarea e-mailului, iată lista (aproape completă, dar aştept sugestii şi reclamaţii) a hotspoturilor din Oradea. Desigur, la unele dintre ele, cafeaua poate să lipsească…

Campania antifumat atinge paroxismul. Vânaţi mai abitir ca odinioară vrăjitoarele din Salem, fumătorilor nu le mai rămâne decât să exclame: o tempora… Cel mai recent exemplu: Helmut Schmidt, un bâtrânel în vârstă de 89 de ani, întâmplător fost cancelar al Germaniei, a fost denunţat, alături de soţia sa Loki, de activiştii antifumat, fiindcă a încălcat noua lege din Hamburg care interzice fumatul în public.

Domnul Schmidt a comis crima de a “fuma nestingherit” în timpul unei recepţii, astfel că i se va intenta o acţiune legală de către activiştii antifumat. Mă uit la poza sa, cu ţigara în gură şi dintr-o dată simt adierea unei revelaţii: oare nu cumva fumatul e dăunător doar pentru nefumători? Schmidt pare să se ţină bine, la vârsta lui, dar cei care vor să-l dea în judecată nu par prea sănătoşi. La cap.

 Un comentariu virulent despre fenomenul blogurilor, publicat în Jurnal bihorean de Florin Ardelean. E doar nedrept, sau pur şi simplu nu pricepe nimic? Nu ştiu, să vedem ce zic bloggerii!
Citiţi şi vă cruciţi.

(mai mult…)

Lulu Cremeneanu se întoarce şi loveşte din nou! Poza pe care mi-a trimis-o grăieşte de la sine. Iată şi comentariul: Omului i-o fi plăcut emblema asta care seamănă cu o broscuţă… Sau cu doi sâni lăsaţi… Sau cu orice… E roşie şi simpatică. Poza a fost făcută în Beiuş, oraş în care fanii Rolling Stones mişună prin toate cotloanele văii Nimăieştilor, câtă frunză, câtă… iarbă.

.

Istoricul Neagu Djuvara ne bagă mortu-n casă. El susţine, în cea mai recentă carte a sa, apărută la Editura Humanitas, că primii voievozi români erau de origine cumană şi, alături de ei, o bună parte dintre boierii de la curte. Detalii în interviul din Cotidianul.

Neagu Djuvara sustine in cartea sa „Thocomerius - Negru Voda. Un voivod cuman la inceputurile Tarii Romanesti“, publicata recent la Editura Humanitas, ca primii conducatori romani erau de origine cumana. Istoricul nu spune ca teoria sa ar fi o noutate absoluta si face trimitere, de altfel, in interviul acordat lui Eugen Istodor in Cotidianul, la Nicolae Iorga, care inca din 1927, intr-o conferinta la Academia Romana, vorbea despre originea cumana a numelui domnitorului Basarab, referindu-se, implicit, si la radacinile etnice ale acestuia. Djuvara porneste de la nenumarate topologii cumane, precum si de la date istorice care tin de miscarile populatiilor migratoare in perioada medievala, explicind ca rolul cumanilor in istoria romanilor a fost mult mai mare decit se afirma acum in istoria oficiala. (Cotidianul)

Preşedintele mai are o singură problemă: Tăriceanu. În rest, orice e posibil. Să vină la guvernare PLD, care nu e partid parlamentar. Să guverneze PD din nou cu PNL, numai să plece Tăriceanu. Să vină PSD-ul, cu Geoană, ba poate chiar cu Iliescu prim-ministru. Numai să zboare oligarhii, adică Patriciu. Iar dacă nu, să vină anticipatele, să guverneze PD cu PNG. Cu Becali prim-ministru. Dar Tăriceanu să plece la mama naibii, cu motocicleta lui cu tot. Curat constituţional, taică! Auzi, PLD la guvernare! De ce nu PNŢCD? Sau verzii?

E clar, politica nu-i de mine. M-am tâmpit. Căci nu voi pricepe în ruptul capului de ce se chinuie toată lumea cu tot soiul de combinaţii între partidele parlamentare, când avem destule partide în afara lui. Doar a spus-o clar Băsescu: să vină peledeii! Şi n-am auzit niciun deştept de analist politic la tembelizor care să sară-n sus de astă prostie…

Boicotarea lui Băsescu, pe care Clubul Român de Presă o propune mass-media, în semn de protest faţă de comportamentul acestuia la adresa unei ziariste, căreia i-a smuls telefonul din mână, e un semnal pe care ziariştii l-ar putea da societăţii civile că atitudini de acest gen ale politicienilor, de violenţă verbală şi chiar fizică, nu mai pot fi tolerate.

Clubul Român de Presă a decis să propună un boicot audiovizual la adresa preşedintelui Băsescu pentru ziua de joi, iar vineri, pentru presa scrisă. Conducerea CRP a decis să se solidarizeze cu jurnalista Andreea Pană şi să-l boicoteze pe preşedintele Traian Băsescu. Dacă îndemnul CRP va fi urmat, nici o televiziune sau post de radio nu va mai difuza vreo ştire despre preşedintele României joi, iar vineri, nici un ziar care răspunde la acest apel nu va tipări vreun articol legat de persoana acestuia.
“CRP va recomanda embargo în legătură cu tot ce va declara preşedintele Traian Băsescu, deoarece considerăm că deposedarea de telefonul mobil a respectivei ziariste înseamnă exact privarea ascultatorilor şi telespectatorilor de informaţie“, a declarat preşedintele CRP, Cristian Tudor Popescu.

Chiar dacă, prin gestul lor, ziariştii care vor da curs propunerii CRP îi vor priva în aceste zile pe cetăţeni de informaţii privindu-l pe preşedintele României, acest neajuns e compensat din plin de mesajul transmis societăţii româneşti: violenţa verbală (şi agresiunea fizică practicată de politicieni trebuie să înceteze.

Când preşedintele ţării îşi permite să se adreseze unei femei cu apelativul “păsărică”, înseamnă că situaţia e deosebit de gravă: spiritul de mahala şi vulgaritatea de manea au ajuns până şi la Cotroceni.

Când preşedintele României agresează fizic un cetăţean, comiţând un act de tâlhărie, fără să se teamă de consecinţe, el practic arată modelul de urmat pentru toţi cei pe care îi reprezintă: faceţi ce vă taie capul, nu respectaţi legea, fiindcă nu vi se va întâmpla nimic.

Când Traian Băsescu vorbeşte despre un cetăţean al României, chiar şi în spaţiu privat, ca fiind o “ţigancă împuţită”, înseamnă că el nu are nici un fel de respect, nu numai pentru acel cetăţean, dar pentru oricare dintre cetăţenii pe care s-ar întâmpla să nu-i agreeze.

Dacă Traian Băsescu insultă, fură, jigneşte, după cum îi tună, presa are tot dreptul să-l boicoteze, atenţionând astfel populaţia că astfel de atitudini sunt intolerabile. Iar populaţia are tot dreptul să-i spună, dacă se simte agresată de astfel de atitudini “prezidenţiale”: Păsărică, mută-ţi cuibul!

Ia maneaua, neamule! (”ţigancă împuţită”…)

Dedicaţie pentru toţi cei care au văzut înregistrarea cu Băsescu făcând-o pe ziarista de la Antena 1 “ţigancă împuţită” şi nu s-au cutremurat că l-au susţinut la referendum…

Aveţi aici şi ştirea de pe Antena 1.

Şi să cânte din nou muzica!

Băsescu a folosit un limbaj de cartier, făcând-o “ţigancă împuţită” pe jurnalista căreia i-a luat telefonul mobil. Preşedintele a fost confirmat de 75% dintre participanţii la referendumul de sâmbătă. Îi reprezintă! (video 1)

UPDATE: Băsescu e tot mai bun pe zi ce trece (vezi video 2)

UPDATE: Pe măsură ce trece timpul, Băsescu e tot mai bun (citeşte cool). Vezi video mai jos!

Si amanunte in stirea de pe Antena 3:

Dacă ai vizionat clipul, uită-te şi la celălalt…

Nu cred că Băsescu se va schimba prea mult după acest referendum - cred că va rămâne acelaşi om care e incapabil de dialog, mascându-şi acest handicap printr-un pretins refuz al compromisului. Are dreptate Hurezeanu - politicienii, prin definiţie, trebuie să posede arta compromisului, singura modalitate prin care pot acţiona împreună pentru a asigura funcţionarea optimă a societăţii (atunci când compromisul nu are drept scop satisfacerea propriilor interese, caz în care el nu e altceva decât ipocrizie, pur şi simplu). Criza politică prin care tocmai am trecut nu e decât avanpremiera unei crize şi mai profunde, care riscă să ne arunce în haos. Să ne rugăm ca politicienii noştri să aibă înţelepciunea s-o evite!

PS: 1. Jurnal bihorean a fost printre puţinele ziare care au publicat ştirea că referendumul privind demiterea lui Băsescu se ţine de Sf. Patriciu - o coincidenţă poate gratuită, dar, oricum, haioasă. 2. M-au enervat toţi tâmpiţii de analişti politici care s-au apucat să vorbească de legitimitatea lui Băsescu, în urma referendumului. Păi, fraţilor, nu au fost alegeri, ci referendum! La alegeri poţi vorbi de legitimitatea celui ales, în funcţie de număru celor care l-au votat pe candidat. La referendum, se dă răspuns la o întrebare - în cazul nostru, dacă Băsescu trebuie sau nu demis. Legitimitatea nu are nimic de-a face cu asta, oricât s-ar strofoca deştepţii de analişti să argumenteze. Toate sunt inepţii, pur şi simplu. Cum inepţii sunt şi comparaţiile dintre numărul votanţilor lui Băsescu de la alegerile din 2004 (când s-a ales dintre doi candidaţi) şi numărul celor care la referendum au votat NU (caz în care nu a fost votat, de fapt, nimeni - doar s-a răspuns la o întrebare!). Doar că toţi confundă lucrurile, fiindcă au capetele înfierbântate şi nu mai reuşesc să judece calm. Halal analişti. 3. Sper din toată inima să aibă dreptate cei 75% sau câţi or fi votat NU la referendum, că altfel ne paşte o dictatură de nici n-o să ne dăm seama când a dat peste noi…